Cuvinte simple

Când ai plecat n-am plâns dar te-am căutat prin zapadă ca şi cum aş fi pierdut cheia casei şi nu mai aveam unde mă întoarce. Nopţile au început să rămână cu ochii larg deschişi contemplându-mi tăcute neputinţa de a-ţi atinge inima cu degetele. Ningea atât de des cu tăceri, c-au troienit lumea îmăprţind-o în două, cea din care plecasei şi cea în care nu te vei mai întoarce. Atunci am început să te scriu şi pentru că îmi era teamă să nu rămâi într-o parte de lume în care eu nu aveam cum să ajung, te-am scris pe mine, umărul tău pe umărul meu, palma în palmă, genunchiul sub genunchi, glezna lângă gleznă, buzele peste buze şi tot aşa până când, într-o bună zi, cuvintele s-au desfrunzit de înţelesuri şi-au început să cadă goale prin mine, izbindu-se de podea ca şi cum n-aş fi existat decât în închipuire. Atunci am început să plâng, iar lacrimile te-au făcut să curgi peste mine în şiroaie de cerneală violet. Nu îndrăzneam să mă uit în oglindă, îmi era teamă că voi vedea cum dispar şi eu odată cu tine. Mi-am privit din greşeală palmele şi am văzut că se ştersese linia inimii, linia vietii, linia destinului şi în locul lor apăruseră drumuri, toate cu un singur sens : interzis. Am închis ochii să nu văd semnele. Pipăiam drumul cu vârful degetelor să-ţi găsesc urmele, dar le ştersese ploaia.
Apoi, într-o dimineaţă fără nume, am cules toate lacrimile în care mai rămăseseră cuvinte întregi şi am venit să ţi le aduc sperând că tu le vei da un înţeles. La vama dintre lumi m-au întrebat dacă am ceva de declarat, nu puteam să le vorbesc, cuvintele le ţineam bine ascunse şi le-am arătat palmele gândindu-mă că vor citi in ele. Dintr-o dată au început să privească în jur căutând ceva şi am înţeles că pe mine nu mă mai găseau, doar tu mă vedeai. Noaptea abia îşi mai putea ţine ochii deschişi când am luat în palmă cuvintele şi am prins a le scrie peste tine. Erau puţine şi fără înţeles, nu-mi erau de ajuns şi-am început să le repet ca pe-un descântec peste trupul tau. Nu ştiu când m-ai oprit, nici când mi-ai atins inima topind zăpezile, ştiu doar că lumile cele două deveniseră una singură din care tu nu plecasei, în care eu nu venisem, doar ne mutasem unul în celălalt.
Într-un târziu, pe când te făceai nevăzut într-o culoare nemărginit de stinsă, nelegitim mi-am făcut culcuş sub pleoapa ta şi am rămas acolo să îndur speranţa că nu-ţi vei aminti de mine şi nu mă vei alunga niciodată.
Şi nu ţi-ai amintit.

Anunțuri

15 răspunsuri to “Cuvinte simple”

  1. Multumesc. Apreciez sincer:) Te-am trecut si eu la bloggroll.

  2. Citeam undeva că viaţa e un tren în care fiecare ne urcăm atunci când opreşte în gara noastră.
    La urcare ne ajută cei din jur, apoi ne găsim un loc în câte un compartiment. Uneori găsim acolo oameni cu care vom merge o perioadă, vom respira acelaşi aer.
    Apoi trenul va opri în alte gări unde unii vor coborî, alţii vor urca.
    Uneori şi din compartimentul nostru, coboară câte cineva. Se poate ca locul eliberat să se ocupe de altcineva, dar se poate şi să rămână gol.
    La un moment dat, trenul ajunge şi în gara care pentru noi reprezintă capătul drumului.
    Colegii temporari de drum îşi iau la revedere, noi coborâm şi trenul porneşte mai departe. Implacabil.
    O clipă ne vom gândi că poate şi locul nostru se va ocupa… sau poate nu…

    • E foarte adevarat ce spui tu, numai ca uneori urcam in trenuri ce nu sunt pe harta iar calea ferata se pierde in nisip . Dar aia-i alta lume, atunci cand mergi pe drumurile ce-ti sunt scrise in palma 🙂

  3. Pe drumurile scrise în palmă mergem oricum…
    Chiar şi drumurile care se pierd în nisip sunt desenate acolo ca pe o hartă…
    Totuşi şi dacă drumurile par a se pierde, astupate fiind de nisip, atâta timp cât n-ai coborât din tren încă mai există o speranţă ca să înceapă să bată vântul şi să spulbere nisipul, să limpezească orizontul.

  4. desenezculumini Says:

    La randul meu n-am putut trece de graniceri…
    Si ce mult as fi vrut sa ma fac nevazut atunci cand am vrut sa calatoresc in alte lumi.
    In zadar am cautat pe atunci culcusuri in zonele cele mai adancite ale hotarului dintre taramuri, sa stau cuibarit cat mai aproape de lumea in care nu puteam fi.

    Niciodata nu am gandit identificarea cu cineva asa cum ai descris-o tu. : )

    • poate ar fi trebuit sa-mi fac culcus in causul palmei, ar fi inchis degetele peste mine si mai tarziu m-ar fi pus in buzunarul de langa suflet… n-a fost asa, invat greu…

      • desenezculumini Says:

        poate… niciodata nu vom sti cum ar fi fost daca…
        insa cu forta nu putem sa ne strecuram in buzunarul de la sufletul nimanui 😦

        Buzunarele, chiar daca langa suflet, constituie un spatiu temporar doar, pentru acel ceva ce se ascunde in ele. Mai devreme sau mai tarziu vor fi nevoiti sa le goleasca…

      • Un spatiu temporar e perfect pentru o nebunie temporara si neasumata . Printr-o stranie coincidenta ar putea disparea simultan.

  5. io n,am vazut graniceri. nici tren. nici makr nisip. cred k era de la muzica ce,mi urla in urechi. sau doar se terminase desertul.
    de fapt,desertul e o notiune folosita de profani pt a defini un mediu ostil,populat de manifestari izolate ale Totului. parti,o coada,daca vreti ale existentei.
    camilele ,nisipul,noi,lumea, sunt doar colectii de atomii visand la o stare..neatomica. ceea ce ne duce la urmatoarea concluzie : NU SUNTEM DOAR COLECTII DE ATOMI,de material.

    p.s. simple aberatii pe marginea,de fapt,total pe langa subiect.

    • 1. se presupune ca atunci cand calatoresti alegi un mijloc de transport, trenul e ok 🙂
      2. de obicei la vama sunt graniceri
      3. desertul ca si abisul poate fi numele a tot ceea ce nu stapanim si prin urmare renegam
      4. nu pot afirma ca ceea ce am scris aici are o legatura cu ce am scris in povestioara

  6. foarte frumos jocul acesta dintre litere si trup, dintre realitate si cuvinte, jocul acesta in care unele devin altele, si, cred ca acelasi joc e marea provocare a oricarei scriituri. In Cartea neagra Pamuk reuseste lucruri extraordinare explorand teritorii necunoscute ale acestui joc..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: