Oglinda

Nu ştiu din al cui vis m-am trezit,
să fi fost visul tău în care eu te iubeam,
să fi fost visul meu în care tu mă căutai,
ştiu doar că era unul din visele acelea
al căror preţ îl plăteşti la trezire cu viaţa.
Dezlegătorii de vise spuneau despre noi
că suntem dintre cei ce caută până dincolo
de începututuri şi cu nesaţ ne pândeau
la toate trecerile în albastru.

Când am deschis ochii am văzut că
braţul spânzurătorii înfrunzise şi sub el,
acolo unde nimeni n-ar fi stat să ne plângă,
zâmbea mângâiat de soare,
fragil căutând spre înalt,
albastru alunecând în violet,
un lujer de floare.

Am vrut să mă-ntorc în vis să-ţi pot spune:
„Iubitule, vino, acum  putem păşi în lumină,
dezlegătorii de vise nu mai sunt aici!”
dar am văzut că şi tu ieşisei afară din vis
şi sub cumpăna înfrunzită îţi priveai cu nesaţ
frumosul chip oglindit în apa albastră,
unduind până la violet când îi şopteai:
„Ce dor mi-a fost de mine şi în câte chipuri
m-am căutat până când am înţeles
că de la un loc ne avem doar pe noi”.

Undeva mai încolo, dezlegătorii de vise vindeau oglinzi
ajunse la mare preţ de când se auzise
ca dacă ne-am putea vedea ne-am iubi.

Anunțuri

8 răspunsuri to “Oglinda”

  1. Undeva mai încolo, dezlegătorii de vise vindeau oglinzi
    ajunse la mare preţ de când se auzise
    ca dacă ne-am putea vedea ne-am iubi.

    Frumos. 🙂

  2. si ce te faci dak nu ai o oglinda ?
    dak oglinda ce credeai k o ai, s,a intors spre sine insasi,si e doar o fereastra catre nicaieri?

    • Vine o vreme
      când ne întoarcem faţa de la noi
      ca şi cum ne-am privi într-o oglindă întoarsă;
      Vine o vreme
      când ne citim viaţa pe litere
      ca pe o carte ce n-am fi scris-o noi;
      Vine o vreme
      când ne privim palmele
      sperând să ne putem ghici viitorul
      dar nu vedem acolo decât futur prochain
      … mereu fără corespondenţă în limba română…

      Asta se intampla !

  3. bratul infrunzit al spanzuratorii..e ca si cand din inima mortii ar putea sa re-izbucneasca viata, ca si cand inceputul ar putea fi recuperat; dar inainte de inceputuri nu stiu cum si daca se poate ajunge; pentru ca inceputul, ca sa putem fii noi cei care incepem deodata cu el, s-a devorat pe sine.. inainte de inceput e un act perpetuu de canibalism;

    • Spanzuratoarea e dupa inceput, au trebuit sa apara oamenii ca sa inventeze greselile.
      Sa re-izbucneasca viata? N-ai vazut niciodata flacari dansand pe morminte? Na-i vazut cenusi arzand? Atunci la ce bun vantul?

  4. aici e o discutie de facut; oamenii n-au inventat greselile, ci greselile au inventat oamenii; raul e radacina cea mai adanca, mult mai adanca decat binele, a libertatii noastre, si deci a noastra, pentru ca libertatea noastra insasi e cea mai adanca radacina a noastra..
    e dimineata, nu?

    • Nu cred ca se impune nici o discutie, ar fi una interminabila ca si aceea cu oul si gaina, iar eu refuz sa cred ca am fost zamisliti din rau, ca el e radacina, nu-l neg, el exista dar merge mereu mana in mana cu opusul sau. Si lupta aia dintre bine si rau pe care o citeam in cartile copilariei, unde binele invinge mereu am inceput sa nu o mai cred, invinge cine se nimereste, asa, rand pe rand 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: