Umblu prin mine

Păşesc prin mine ca printr-un ţinut străin.
Călător fără bagaje,
mergând mereu pe linia subţire ce desparte
întunericul de lumină,
dragostea de teamă,
şi speranţa de neputinţă.
Cu gândul întors mereu înapoi,
ca şi cum aş avea unde mă întoarce,
cu mâna întinsă peste o amintire rătăcită
(fără suflet, am învăţat să simt cu palmele, ca orbii)
mă pierd în licăriri de lumină
ce sclipesc în cioburi de memorie spartă:
ochiul meu oglindind inima ta,
inima ta oglindind întunericul din mine,
frânturi de cuvinte rămase agăţate de clipe ruginite,
timp irosit din teama de a te găsi
şi neputinţa de a mă ascunde privirii tale.
Din ultimul tău cuvânt a crescut o piatră albă.
Mă aşez alături să tăcem împreună.

Anunțuri

5 răspunsuri to “Umblu prin mine”

  1. mihaela13o Says:

    Superbă poezia!

  2. paseste mai cu grija ! sa nu deranjezi furnicile,vb lu’ Arghezi,sau kre era .. si nu uita sa privesti frunzele ce,ti cresc prin pomii interiori. (io am zis asta..?? :/ )

  3. app,am fost si eu in „casa” ei. dar nu cred k voi mai trece,de fapt am si uitat adresa..:/ . e la fel cu al altora 15 mii de bloggeri. Poezii fara sens, framantari degeaba,si dureri existentiale. Deci..vax

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: