Tăcerile din culori

Câte culori eşti tu? te-am întrebat într-o noapte
când privirea ta verde murmura descântec molatec
peste gândul meu, aşteptând, violet.
Sunt toate tăcerile tale, mi-ai răspuns într-un târziu,
iar eu ascultam ploile din tine ridicându-se-n
sunete drepte, înalte, tu de lumină, eu de cenuşă.
Vedenii sticloase îmi luceau în privire
şi-auzul hipnotic, încet mi-ai cuprins, când
numele meu se dezlipea dureros de buzele tale
iar zidul a vibrat, translucid prăbuşindu-se în mine.
Mai târziu, când înmugurea răsăritul
şi torţele se stingeau rând pe rând
ţi-am adunat toate tăcerile
şi le-am închis într-o singură lacrimă
de nisip.

Anunțuri

14 răspunsuri to “Tăcerile din culori”

  1. ce frumos.. ce naiba sa mai comentez? poeziile tale sunt de simtit,vazut,intuit,dar nu de discutat despre ele. Nu le poti diseca, m.as pierde in detalii mici k ..niste graunte de nisip. Si le,as pangari.

  2. cenusa e moartea focului,e ceva de kre el insusi se teme. E substratul necesar pt a naste noi lucruri. Si apoi,dak tu esti cenusa, eu ma inclin in fata cenusii. E prima cenusa kre ma face sa vreau sa vad si sa inteleg k ea .

  3. Foarte frumoasa poezia :X
    „Câte culori eşti tu?’ m-a facut sa ma intreb din cate culori sunt facut
    Poezia aceasta este mirifica :X

  4. Minunat! O zi cu soare! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: