Spirale

Încă te mai aştept la marginea nopţii
când degetele înserării se alungesc alunecând în albastru
lăsând amăgitoare umbra din vise să ne cuprindă,
când îngerii îşi scutură de ţărână aripile
şi renunţă la nemurire devenind clepsidre
în care tu eşti timp trecând prin mine,
eu sunt nisip urcând prin tine,
mereu întorşi unul înspre celălat.
Apoi presimt trupurile noastre amestecate în noapte
înfăşurându-se-n spirale tot mai strânse,
tot mai înalte, devenind un singur fir de lumină,
vibrând, explodând şi născând universuri.

Şi atunci mă închin, ţie, celui venit din albastru
şi reîncep să zbor cu aripa ta,
liniştit, rotund, aşteptând la marginea nopţii
înserarea să se alungescă în vise
amăgind.

Anunțuri

5 răspunsuri to “Spirale”

  1. Nu ştiu de ce, uneori am senzaţia că seara îngerii îşi dezbracă aripile, îşi agaţă nimbul în cuier, fac un duş şi apoi îşi pun corniţele şi coada şi ies ân lume. Nu cu gânduri rele ci pentru a împinge omul mai aproape de buza prăpastiei, pentru ca a doua zi, când va putra iar simbolurile luminoase să aibă pe cine salva.
    Uneori, cei veniţi (corect coborâţi) din albastru vin pentru că au păcătuit dorind să se înfrupte cu prea multă lumină şi au fost alungaţi să-şi ispăşească păcatul …

  2. ca o mare de doruri lucide,
    o plutire in fir de lumina
    si-apoi decelerare pana la sfera
    in rotundul simtirii
    inaltimi si adancuri conturate din albastru si nisip

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: