Năluca

Străină lacrimă de tăcere
se prelinge ca o şopârlă
în întunericul oglinzii pe când
trupul tău, templu păgân
în care se ofileşte inima mea
ajunsă ofrandă fără altar,
se îndepărtează precum parfumul
ultimei veri arse de soare.

A cui nălucire-mi amăgeşte umbra?

Anunțuri

4 răspunsuri to “Năluca”

  1. „..trupul tău, templu păgân…” – Splendidă formulare

  2. E doar in lumea asta ,nalucire .. captiva in real,si a lui zidire
    E stransa, intre vis si amagire. Dar e un loc departe ,in nisip
    Ce ascunde sub granule de margean,o poarta.Si un nume : Aldebaran.
    Acolo, unde incerca,ta,i sa respiri si vantul te,a ferit de nefiinta,
    O amfora straveche si-un cadran, se oglindesc pe sine intr,un altar.
    Acolo,daca ajungi, e cu putinta, naluca s.o transformi intr,o fiinta 🙂

  3. corpul versului s-a frant aici intre degetele tale si totusi curge de la nord la sud seva copacilor in sus prin trup, in soare

  4. spre sud, tot spre sud, aripa mea…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: