Beţie

Orbecăind habotnic, două-trei clipe mor

De milă înecate în şubrede pahare,

Şi mi se rupe filmul poveştii de amor

Cu gust de mătrăgună şi iz de iarbă mare.

Apoi dispar cocorii răpuşi de geografie

Trasând elipse stranii cu aripile moi

Iar baba cu ghiocul îmi spune c-o să fie

O tragică-mpărţire a inimii la doi.

Şi nu e nici un înger la tâmplă să se-nchine

Se năruiesc altare sub negurile reci

Amarnic creşte iarba pe drumul înspre tine

Iar şerpii pustiirii răsar din veci în veci.

Se lasă înserarea şi trebuie să plec,

Nu o să-ţi las misive că te-am iubit enorm

Şi nici pe sub fereastră nu o să îţi mai trec,

E frig şi este iarnă, mă duc în rai să dorm.

p.s. Acuma că sunt trează aş face un retuş

Dar nu am timp, la tâmplă e ultimul cartuş.

Anunțuri

6 răspunsuri to “Beţie”

  1. […] vărsându-şi afară suflarea ca pe nişte struguri. […]

  2. ce tragic e finalul. ce legnare intre betie si sobrietate, intre forma bruta (sincera prin nepasare) si retusul de dupa. ce film incepe atunci cand cel de amor se gata?

    bine ca nu pomenesti nimic de nici un pistol – m-am linistit 🙂

  3. ooopsi. m/ai scris in dreapta sus. saru/mana 🙂

  4. minunat!
    cu stima
    mihai

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: