First breath after coma

Vad ! Doua bucati de cer sau doua ceruri despartite de cadrul unui geam. Niciodata nu mi-a fost prea clar cum e cu cerul sau cu cerurile, cate sunt, pana unde tine unul si de unde incepe celalalt. Nici nu cred ca-i treaba mea. Deocamdata eu vad doua, suprapuse, marginite de perdele portocalii si despartite de rama alba a ferestrei. Pe cerul inferior plutesc nori pufosi, albi, cu forme incerte, celalalt cer e pustiu. Incerc sa focalizez privirea undeva, departe, ca sa pot ocoli stativul nichelat din prim-plan de care atarna recipiente transparente din care picura ritmic viata prin vene translucide ce se rasfira in mine sau poate venele mele s-au etiolat cumva si se ridica subtiri sa se agate de stativul acela. Nu stiu, sunt goluri in care nu stiu ce sa pun, sunt bucati de timp care s-au evaporat cumva atunci cand am incercat sa alung durerea si sa pun in loc altceva. N-am ce sa pun in loc, ar trebui sa-mi aminteasca cineva ce mai exista inafara de cele doua ceruri si stativul nichelat de care atarna venele mele. Cine sa-mi spuna ?  « Tu esti asemeni noua, cand vei avea nevoie nu trebuie decat sa ne strigi » imi amintesc ca mi-a spus candva si incep sa strig, pe el sa-l strig pentru ca doar pe el il cunosc. Strig din toate gandurile, din tot sufletul tip. Ceva incepe sa reverbereze in mine, ceva ce uitasem ca-i acolo. Inspir un cer intreg, expir un alt tipat. Incep sa aud si nu stiu daca-i in mine sau inafara mea. Respir.

………………………………………………………………………………………

Dupa  niste zile imi intreb medicul « cu ce-am pacatuit de mi s-a intamplat asta » Nu asteptam sa-mi raspunda despre pacate, asteptam sa-mi expuna in termeni medicali cauzele si sa ma mai si moralizeze pe deasupra. « Noi suntem alcatuiti intr-un fel complicat, incepe raspunsul, exista niste formatiuni numite… » apoi se opreste, isi infige mainile adanc in buzunarele halatului si privirea cenusie in ochii mei si-mi sune « poate ca trebuia sa ai parte de experienta spitalului » apoi isi coboara incet pleoapele ca si cum ar fi spus « taci, nu intreba, raspunsul nu-i la mine » si iese pe usa.
Acum sunt ferm convinsa ca ceea ce mi s-a intamplat nu avea cauze fiziologice bine determinate, altfel cate sanse existau ca tipatul sa ma faca sa respir din nou si medicul sa-mi vorbeasca despe nevoia de a experimenta durerea si spitalele ?
N-am fost nici o clipa  singura in experienta asta, unii stiu ca mi-au fost aproape, altii mi-au fost aproape fara sa stiu, in fata lor, sufletul meu se inclina.

Namaste !

Anunțuri

11 răspunsuri to “First breath after coma”

  1. […] First breath after coma Fri Sep 10, 2010 0:21 am Vad ! Doua bucati de cer sau doua ceruri despartite de cadrul unui geam. Niciodata nu mi-a fost prea clar cum e cu cerul sau cu cerurile, cate sunt, pana unde tine unul si de unde incepe celalalt. Nici nu cred ca-i treaba mea. Deocamdata eu vad doua, suprapuse, marginite de perdele portocalii si despartite […] […]

  2. aici sa fie,daca aici e simplu 🙂

  3. hei, ma gandeam sa incercam o reconciliere.. cu toate astea,inca n,am aflat ce semnifica ”namaste”. Imi pare rau daca cu adevarat ai trecut prin momente grele.

  4. am inteles. Numai k divinitatea din mine treb sa fie tare ascunsa,de n,o mai percep :). salutari (intunericul din mine saluta glacial lumina din tine ).

  5. liviuchrisavram Says:

    NamAste .. cum timpul e „desenat” in spirala .. trebuie sa ne intoarcem in locul unde a inceput .. acolo trebuie „arsa radacina „.. si energia va fi libera sa intre ..

    • voiam sa-ti desenez cuvinte multe, sa-ti spun povesti despre radacini, insa cuvintele si radacinile se amestecau intre ele, rotindu-se ametitor in timp ce cadeau unele intr-altele atat de adanc pana au devenit nimic
      apoi m-am gandit ca vorbesc o limba straina pe care numai eu o inteleg devreme ce-am iscat-o din nimic
      oare ai putea intelege?

      • liviuchrisavram Says:

        in Lumina pot intelege totul .,. imi ingenuchez al meu ego zilnic ..uneori doare dar suport mai bine tipatul din mine al egoului sfarmat in bucati ..ce se incaptaneaza sa renasca mereu decat durerea ce o vad in semeni durere ce imi sfredeleste sufletul il dezgoleste . si imi arata cat de slab saunt cand imi plang de mila .. da aud .. inteleg .. zilnic invat .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: