(…)

Sunt vânt păgân şi neagră umbră a nopţii
pe reci altare am murit
cerşind cheile sorţii.

Eu nu am chip, nici suflet n-am
şi-n reci biserici m-am ascuns
purtând al nopţii hram.

Am fost izvor senin cândva, se-opreau ades drumeţii
din apa lui încet sa bea
în ceasul dimineţii.

Am fost şi piatră şi nisip şi verde depărtare
dar n-am ştiut ori n-am putut
să fiu cireşe amare.

De m-ai iubi ţi-aş arăta absurde începuturi
şi veştede apusuri care
se sfarmă-n zbor de fluturi.

Şi după-aceea m-ai urî cu patimă curată
m-ai căuta până-s abis
să mă mai uiţi odată.

Anunțuri

3 răspunsuri to “(…)”

  1. Multumesc!

  2. Nu pot spune intr-un comentariu public cum rezonez cu poeziile tale. Inca te mai astept sa conversam in direct. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: