Neputinţa

Nu poţi să fii atât de crud încât să-mi ceri
Să vând vara pe-un pumn de funze.
Nici atât de absurd încât să mă iubeşti
Ca şi cum te-ai putea sinucide în mod repetat.
Nu-mi poţi cere să mă dezbrac de aripi
Doar pentru că cerul e despuiat de îngeri
Şi nici să umblu desculţă prin mine
După ce mi-ai şters drumurile din palmă.
Nu mă poţi blestema să-ţi fiu binecuvântare
Dar eu pot să-mi ridic propriul rug
Pe lespezile singurului templu
În care m-am inchinat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: