Archive for the Cuvinte simple Category

Reconstituire

Posted in Cuvinte simple with tags , , on Noiembrie 13, 2011 by inda of wind

Da, recunosc, mă jucam
atunci când ţi-am adunat urmele colbuite
de pe toate cărările pe care ai umblat odată.
Le-am înşirat una câte una pe zăpadă
şi-apoi am stat şi le-am privit
spunându-mi că ai plecat până la colţ
după ţigări.
Sigur că n-a nins încă,
de aceea am avut nevoie de toate paginile albe
pe care nu le-ai scris
ca să pot inventa zăpada.
N-a fost o problemă ca nu-ţi ştiam chipul,
să te pot recunoaşte la întoarcere,
am luat unul dintr-un tablou foarte vechi
al cărui model sigur nu mai umblă pe stradă
iar vocea ta n-avea importanţă cum sună
pentru că nu vorbeşti niciodată.
Acum nu mai am nevoie de nimic.
Poate pe viitor voi avea nevoie de un martor
care să jure
ca fără voia mea am ajuns
să te iubesc din culpă.

Neputinţa

Posted in Cuvinte simple with tags , , , on Iulie 26, 2011 by inda of wind

Nu poţi să fii atât de crud încât să-mi ceri
Să vând vara pe-un pumn de funze.
Nici atât de absurd încât să mă iubeşti
Ca şi cum te-ai putea sinucide în mod repetat.
Nu-mi poţi cere să mă dezbrac de aripi
Doar pentru că cerul e despuiat de îngeri
Şi nici să umblu desculţă prin mine
După ce mi-ai şters drumurile din palmă.
Nu mă poţi blestema să-ţi fiu binecuvântare
Dar eu pot să-mi ridic propriul rug
Pe lespezile singurului templu
În care m-am inchinat.

Neînceput de lume

Posted in Cuvinte simple on Iunie 12, 2011 by inda of wind

Se sfarmă universul. De gene îi atârnă
Amare, negre lacrimi ca nişte lilieci
Şi-n ascuţite unghiuri îi cad şi se sfărâmă
Pe caldarâmul vieţii pavat cu inimi reci.
Se-nalţă iar abisuri şi lumi se-ngrămădesc
Amagitoare drumuri să-mi pună la picioare,
Copaci sinucigaşi în gări se-adăpostesc,
Păianjeni osteniţi ţes plase de salvare
Ca vine-o noapte stearpă ce nu va naşte zori.
Cerul topit se scurge şi cade peste mine,
Îmi macină destinul un vânt în aspre mori
Şi-un roi de stele cade pe drumul înspre tine.
Mi-aş pune o dorinţă şi aş pleca de-ndată
Să-ţi cumpăr amintirea din târg de la iudei
Dar văduvă de trenuri e linia ferată,
Şi pe obrazul tău coboară umbra ei.
Azi stai înţepenit, nu faci nici o mişcare
Ai vrea să se termine, s-aleg eu un final
În care-s azi ispită şi mâine renunţare
Iar tu rămâi mereu în iadul personal.
N-a mai rămas nici timp, nici lume, nici iubire,
Toate-s la locul lor şi toate sunt pe dos.
Îmi iau-napoi nimicul, acum, la despărţire,
Păstrează-ţi sufletul, eu mă întorc pe jos.

Spaţii albe

Posted in Cuvinte simple on Mai 5, 2011 by inda of wind

Poate-ntr-o zi  îmi voi aminti. Acum nu fac decât să zac în spaţiul alb dintre cuvinte ca într-o amnezie temporară. Citesc şi nu găsesc decât cuvinte goale, al căror sens s-a scurs printre litere.
Poate am devenit insensibilă la nuanţe şi ar trebui să caut pe la extreme. Încerc să silabisesc bu-cu-ri-e şi inima tresare, fri-ca o face să tresară la fel. Poate difernţele există totuşi însă inima nu ştie gramatică şi ar trebui să încerc ceva palpabil. Închid ochii şi păşesc cu un picior pe gheaţă iar cu celălat pe jeratec. Ar trebui să fie o diferenţă însă nu simt decât aceaşi arsură şi pielea dezlipindu-se de pe tălpi. Nici ochii nu pot face diferenţa între durere şi fericire, aceeaşi lacrimă rămâne agăţată între gene. Doar mintea bulversată continuă să se întrebe. Oare toate lucrurile or fi fiind circulare şi duse la extrem se transformă unul în celălalt sau nu există nici o diferenţă  şi numai noi punem nume diferite nimicului din jur?

Judecata de acum

Posted in Cuvinte simple with tags , , , on Iulie 13, 2010 by inda of wind

Într-o zi
Va trebui să mărturiseşti
Că te faci vinovat
De toată lumina izvorâtă
Din mine.

Într-o noapte
Va trebui să tăgăduiesc
Inocenţa umbrei
Ce sălăşuieşte
În tine.

Apoi va fi dimineaţă.

Ultima carte

Posted in Cuvinte simple with tags , , , , , on Aprilie 20, 2010 by inda of wind

Mă-nfăşuram în tine ca-ntr-o pânză
tot retrăind istorii pe care nu le-am scris,
dar te-ai desprins de mine ca foşnetul de frunză
să ispăşeşti păcate ce nici nu le-ai comis.

Nu îţi mai sunt iubită-ncepând de astă-seară
sunt vânt bolnav de neguri ce spulberă nămeţi,
sunt şarpe-ntre ruine, morgană în Sahară
şi zaţ lipit de cană în oarbe dimineţi.

Să nu mă cauţi. Nu sunt. Am plecat din tine.
Ieri am citit în rune povestea noastră toată,
era cam încurcată şi nu zicea de bine;
să nu mă-ntrebi nicicând ce am lăsat drept plată.

Cu îngerul de negru joc poker de aseară
nu ştiu cine câştigă, suntem destul de beţi,
el joacă pe-o aripă, un şarpe şi-o ţigară
eu am pierdut un suflet dar mai am nouă vieţi.

Harta

Posted in Cuvinte simple with tags , , on Martie 18, 2010 by inda of wind

Spre mine-i departe, spre tine-i târziu,
mi-s paşii înceţi, tremurânzi şi cărunţi
mai pot doar o hartă greşită să-ţi scriu
cu munţii suind prin neguri abrupţi
şi drumuri zălude prin iarbă crescute,
dar stau şi privesc cu credinţă deşartă
un amurg second-hand dosind pe tăcute
secunda furată din ceasul de piatră.

Se sfâşie drumul în albe răscruci,
cuvinte, fluid se scurg dintr-o rană,
rămâne-vom goale cuiburi de cuci
ascunse-n zăpada de iarnă orfană.