Archive for the Uncategorized Category

Close

Posted in Uncategorized on Iulie 28, 2011 by inda of wind

Zen module error. Trying reboot system.

Anunțuri

Ce iubesti, aia te ucide !

Posted in Uncategorized with tags , , , on Martie 28, 2010 by inda of wind

Azi mi-am amintit de o discuţie pe care am avut-o în vară  şi de concluzia pe care am tras-o atunci. Am zâmbit şi am ignorat-o însă azi mi-a revenit în minte şi-am început din nou să reflectez pe marginea ei. Ce iubeşti mai mult, aia te ucide! Ciudat, nu ? Deci, să spun cum s-a întâmplat.
Ajung cu greu în spatele blocului şi constat din nou că locul meu de parcare era ocupat.  Înjur în varianta soft, că aici n-am voie,  şi-mi las maşina plantată în spatele ăluia, că deh, sunt femeie şi nu ştiu să fac manevre complicate. Ori mă dilesc ori a venit toamna, cuget eu. Suflă vântul şi mi-e frig. Trag cu lehamite către casă. La garaj echipa e completă, cinci bucăţi, toţi unul mai dihai ca celălalt : Domnu’ Tibi are dungă roşie în buletin, Laczi şi Gyuri sunt unguri, nea Vasile septuagenar, proprietar de garaj şi Ioji care nu se desparte de ei.
– Săru’mâna doamna A, răcnesc ei în cor în timp ce feţele li se luminează brusc la vederea mea. Gata pe azi ? Staţi cu noi de-o ţigară ? ma invită nea Vasile trăgând o ladă în dreptul uşii şi aşternând pe ea un ziar. Dau bineţe şi mă aşez pe ladă să mă odihnesc, mai am un etaj de urcat până acasă. Ioji se lipeşte de piciorul meu şi-şi aşează capul pe genunchiul stâng.
– Doamna A, v-aţi închis maşina ? se interesează Tibi. Mă duc să verific ? Îmi daţi cheile să văd?
– Da domnu’ Tibi, mergeţi. Îi întind cheile şi el se bucură.
Îmi scot pachetul de ţigări şi dintr-o dată apar trei brichete. Ioji ridică privirea spre ei şi mârâie. Îmi aprind ţigara şi încep să mă interesez de ultima partidă de pescuit.
– Şi ia spuneţi, Laczi baci, unde aţi fost azi-noapte ?
– La Motiş, saru’mâna, da n-a fo nimic.
– Cum aşa ?
– Tătă noaptea s-o ţâpat Joji, tu-i iştenu mă-sii, scuzaţi săru’mâna !
– Da pe ce, Laczi baci ?
– P-on arici că era acolo în tufe. Ioji ridică prudent o ureche la auzul numelui şi începe să dea din coadă, dar nemaiauzind nici o chemare îşi ia capul de pe genunchiul meu şi se întinde pe ciment. Cred că-i este greu cu urechile ălea imense. Mereu mi-a dat impresia de extraterestru. Pare un hibrid între o vulpe  cu picioare scurte şi coadă stufoasă şi un iepure cu urechi incredibil de lungi .
– Doamna A, era închisă, zice Tibi întinzându-mi cheile, nu s-a potrivit nici una şi nici telecomanda n-a mers. Nici nu aveau cum, cheile erau de la birou iar telecomanda de la poartă.
– Doamna A, mâţa lui Gyuri baci s-o băgat sub maşină, să mă duc s-o fugăresc ?
– Da, domnu’ Tibi, mergeţi. Zambeşte tâmp şi se întoarce la maşină.
– Da’ dumneavoastră aţi fost undeva duminică la peşte ? se interesează Gyuri baci.
– Nu am fost. Era prea cald .
– Ba aţi fost, da aţi uitat, mă contrazice Tibi apărut ca din senin. V-am văzut eu când aţi plecat şi aveaţi pe bancheta din spate două rapala şi o linea effe, comentează el rostind rotund şi cu emfază de termenii de specialitate.
– Am fost la Izvoare, nu la pescuit.
– Da rapala era aia de păstrăv, nu se lasă Tibi.
– Dispari de aici măi Tibi, strigă Nea Vasile ştergându-şi mâinile pline de vaselină de turul pantalonilor şi scuipând în palmă cele două cuiţe pe care le ţinea în gură în timp ce meşterea ceva. Îşi aprinde o ţigară. A mea era pe termiante. Dau să mă ridic.
– Doamna A, azi dimineaţă aţi plecat cu trei minute mai târziu, aţi  întârziat la serviciu, mă avertizează Tibi, care mă monitorizează îndeaproape şi-mi păzeşte cu străşnicie maşina de toate mâţele din cartier. Da’ duminică la ce aţi prins ? nu se lasă el convins de faptul că am negat c-aş fi fost la pescuit. La muscă sau la blincher ? N-avea rost să-l mai contrazic.
– La muscă, domnu Tibi.
– Am ştiut eu, am ştiut, spune el radiind de fericire c-a ghicit. Şi eu tot la muscă aş fi dat, că la muscă trage păstrăvul, că el iubeşte muştele din pene de fazan şi din coadă de veveriţă. Şi dacă-i plac, ce să facă ? trage la ele şi ele-l prind şi-l omoară.
Mă ridic de pe ladă, Ioji se ridică şi el şi se reazemă din nou de piciorul meu.
În timp ce salut şi mă îndepărtez, iau hotararea subită să nu iubesc niciodată, că dacă are dreptate domnu’ Tibi, înseamnă că ceea ce iubeşti cel mai mult te va ucide la un moment dat.

Năluca

Posted in Uncategorized, Şarpele cu aripi with tags , , , on Februarie 3, 2010 by inda of wind

Străină lacrimă de tăcere
se prelinge ca o şopârlă
în întunericul oglinzii pe când
trupul tău, templu păgân
în care se ofileşte inima mea
ajunsă ofrandă fără altar,
se îndepărtează precum parfumul
ultimei veri arse de soare.

A cui nălucire-mi amăgeşte umbra?

Parodie (după mine)

Posted in Uncategorized with tags , , on Ianuarie 14, 2010 by inda of wind

Când fulgerul a săgetat nimicul
iar eu m-am întrupat din vânt şi fum,
se-nghesuiau să-mi modeleze chipul
trei ursitoare bete şi-un profet nebun;

S-au întrebat în ce viaţă m-aş pierde
şi-n mine am ţipat: hiperboree !

dar ţi-au văzut lucind privirea verde
şi-atunci, zâmbind, m-au declarat femeie.

Mi-au dat trei vise şi-un destin tăcut
priveam uimită, mâna n-am întins
şi-o mască de actor ca-n teatrul mut
în locul chipului mi-au prins.

N-am fost femeie, nu am fluturat batiste
am fost doar firul care l-ai urmat,
tânjind în labirint, cu gesturi triste,
când ai ucis şi-ai devenit bărbat;

şi ţi-am mai fost Ithacă, vatră
în care să te întorci din amăgire
să mă clădeşti cu fiecare piatră
în zid tăcut şi ‘nalt de mănăstire.

Ţi-am apărut în vise, acum întâia oară
zvâcnire de o clipă a unei inimi care
în ardere mocnită şi-n flacără sprinţară
venea din pribegie călătorind pe mare.

Ieri am fost vânt iar tu subţire giruetă,
Acum eşti ochiul verde iar eu obraz de cretă.