Hai să plecăm

Hai să plecăm!
Primăvara asta, oricum, a venit prea târziu
şi altcineva umblă îmbrăcată cu hainele mele.
Dă-mi mâna şi vino!
Unii îmi spun că te-au mai văzut trecând uneori,
că paşii ţi se transformau în nisip;
Deschide ochii!
S-a destrămat curcubeul ca un şarpe întins
între nemurire şi nefiinţă.
De ce taci?
Răspune-mi odată, că se năruie întunericul în mine
şi n-am să te mai pot vedea.

Ah, da… îmi amintesc, ultima dată buzele tale aveau gust amar de ţărână…