Ultima carte

Mă-nfăşuram în tine ca-ntr-o pânză
tot retrăind istorii pe care nu le-am scris,
dar te-ai desprins de mine ca foşnetul de frunză
să ispăşeşti păcate ce nici nu le-ai comis.

Nu îţi mai sunt iubită-ncepând de astă-seară
sunt vânt bolnav de neguri ce spulberă nămeţi,
sunt şarpe-ntre ruine, morgană în Sahară
şi zaţ lipit de cană în oarbe dimineţi.

Să nu mă cauţi. Nu sunt. Am plecat din tine.
Ieri am citit în rune povestea noastră toată,
era cam încurcată şi nu zicea de bine;
să nu mă-ntrebi nicicând ce am lăsat drept plată.

Cu îngerul de negru joc poker de aseară
nu ştiu cine câştigă, suntem destul de beţi,
el joacă pe-o aripă, un şarpe şi-o ţigară
eu am pierdut un suflet dar mai am nouă vieţi.