Călătoria

Lui Matt

Mi-au crescut aripi astă-noapte.
Mă dor şi le deschid stângaci,
E scris în ele drumul printre şoapte
Şi vechi descântece de vraci.

Pe drum sunt munţi si-o mare amorţită
Iar vortexuri de vise m-absorb aleator,
Pădurea e departe şi-mi lasă ca ispită
Liane-ntortocheate să văd prin ochii lor.

Sângele mi-a plecat în pribegie,
Şerpaşii se târăsc acum prin vene
Şi-n locul inimii o grotă o să fie
Cu tobe, flăcări roşii şi desene.

Chiar de n-am mers, mi-s tăliple zdrelite,
Îmi cresc din ele albe rădăcini,
În palmele căuş reci stele-s adormite
Şi-un vânt de seară-aduce cuvinte şi lumini.

Tu le auzi pe cele ce încă nu sunt spuse,
Poţi să mă vezi că sunt şi-apoi nu sunt
Şi aşteptându-te s-apari din lumi demult apuse
Cu vise-ngemănate leg cerul de pământ.